Cantul II

- Eu sunt stupul văilor beat de floarea roilor, sunt crinul odorat al vâlcelelor

Cum e răsura printre spini și floarea-nmiresmată de mălin, așa-i mireasa dăruită de Elohim

- Cum este mărul auriu, așa e mirele pe care-l știu, îl mușc cu dragoste si-n ceru gurii mele-l țiu

Întăriți-mă cu vin mieriu, răcoriți-mă cu roua răsăritului, căci mă-năbuș de dorul preaiubitului

Stânga-i de pe ceafă ma-nfioară, dreapta ușoară mă arde pe țâțișoară

- Vă conjur, fete din Jerusalimul slăvit, n-o treziți pe draga voastră Shulamit, căci de dor nimeni n-a murit !

- Ah, glasul iubitului l-am auzit, iată-l cum vine peste munți ca un pui de cerb, pe frunte cu falnicu-i herb

Ca un mânz sharg este dragul meu drag, iată-l cum pășește în prag, iar eu nu mai stiu ce să mă fac, ce să-l întreb

- Iubita mea, turturelele se pregătesc de nuntit, mugurii smochinilor au plesnit

A trecut vremea dulcelui chin, a venit primăvara cântarilor în Jerusalim

- Mirele meu este stăpânul viilor și câmpiilor, iar eu sunt via lui, curată ca fața Domnului

Stăpânul meu va intra în via-i lin, va gusta din struguri cu galeș suspin, va bea mustul ca roșul rubin