Cantul III

- Noaptea-n patul cu flori l-am chemat pe mirele pe care DOmnul mi l-a dat, însa nu l-am aflat

Dar poate că el se uită la stele ca un mag, poate că se odihnește afară pe un răcoritor și îmiresmat pătuiag

Iată că-l strig pe cel drag prin Jerusalimul adormit și-ntreb straja dacă nu cumva pe stapânul meu l-a zărit

Și-atunci deîndată glasul blând i-l aud și-l văd de roua stelelor ud, îl prind în brațe și cu dor îl sărut

- Vă conjur, fete din Jerusalimul slăvit, n-o mai plângeți pe draga voastră Shulamit, căci de dragoste nimeni n-a murit !

- Ce este aceea și eu nu știu, ca un foc viu, de parcă ar răsări soarele și s-ar ridica nori de smirnă-n pustiu ?

Este lectica lui Solomon, regele și-al inimii mele domn, înconjurat de fiii lui Abrahaam și Aaron

Toți sunt înarmați si-nveșmântați ca un convoi de lari și penați, cu semnul părintelui David înstelați

Regele Solomon însoţit de preoți și frați vine în tronu-i de nuntă, bucurați-vă, surori și cumnați

Stâlpii tronului de nuntit sunt din aur și iacint, iar acoperișul este din alesături înspicate cu diamante și-argint

Iesiți, fiice ale Sionului, priviți-l pe Solomon frumos cum l-a împodobit maica lui și fericiți-l în ziua nunții lui